Povestea de Oscar a celebrului Mincea Geamgiul, cel mai cunoscut suporter din fotbalul romanesc

In urma cu 10 ani, Rapidul si-a luat ramas bun de la Constantin Mincea, cel mai longeviv sef al vreunei galerii din Romania. La sfarsitul vietii, dupa 32 de ani printre tobele Giulestiului, Mincea a luat cu el o bucata din farmecul unei formatii care a scris istorie in fotbalul mioritic, iar multe dintre capitole au fost semnate de loialitatea unor suporteri pentru care, desi pare greu de inteles pentru microbistii zilelor noastre, o bara frumoasa a insemnat mai mult decat un gol urat.

Anii au trecut, Rapidul s-a transformat, patimasii de sub Podul Grant au devenit ultrasi, insa glasul rotilor de tren, redat dupa ureche de tobele din tribuna a doua, a dainuit ca o amintire a celui pe care toti l-au cunoscut drept Geamgiul.

“ E inchis la Mincea, joaca Rapidu’ ”

Mincea Geamgiul a iubit Rapidul, porumbeii si meseria. Pentru el, familia a fost un dar, restul a venit ca o pasiune. Pasiune pe care a slujit-o si a lasat-o mostenire. “Tata a trait pentru Rapid, iar eu pot sa spun ca am crescut prin trenuri. Bine spus, prin trenuri. De pe la 7 ani m-a luat pe stadion, in deplasari, la toate meciurile. Mergeam peste tot dupa Rapid. Va spun, cat iubea tata meseria de geamgiu, atunci cand juca Rapidul, inchidea pravalia si pleca. Clientii lui stiau: E inchis la Mincea! Joaca Rapidu’!Si stateau cu geamul spart, juca Rapidu’…, a povestit pentru CANCAN.ro, Florin, fiul lui Mincea.

Trei generatii de rapidisti

Florin are zeci de povesti cu tatal sau, multe scrise, altele nestiute. „Tata mi-a transmis dragostea fata de Rapid. Fiul meu este si el rapidist, merge in galerie, e din generatia noua. Cand l-am botezat pe fi-miu, popa a spus: te botez rapidist! Asa am cerut noi! Am amintiri frumoase cu tata si cu baiatul meu de pe stadion. Trei generatii de rapidisti. Ce poate fi mai frumos!”

A inchis magazinul tatalui

Dupa ce s-a stins Mincea “Geamgiul”, porumbeii legendarului rapidist au ajuns la un bun prieten al sau. Tot fan al giulestenilor, asa cum spune Florin. Ani de zile, fanionul Rapidului a stat lipit  pe geamul pravaliei lui Mincea din zona „Budapesta”. In urma cu ceva timp, steguletul visiniu, prins intr-o ventuza din silicon pe fereastra de la intrare, a disparut, iar in locul lui, pe usa a aparut un lacat. “Nu am mai putut sa tin. S-au reabilitat blocurile, au aparut termopanele, iar comenzile au disparut. Nu am avut de ales si am vandut!” a spus Florin pe un ton amar.

Fara porumbei si magazin, Florin a ramas cu Rapidul si cu amintirea tatalui sau. Alaturi de fiul lui merge la toate meciurile si spune ca spiritul echipei a ramas la fel. “Inainte eram mai multi, mergeam in deplasari… S-au schimbat unele lucruri, dar Rapidul e tot al nostru”, a spus baiatul lui Mincea, geamgiul care a lasat in urma sa pasiunea pentru o meserie care a murit si o echipa care, ascunsa in spatele insolventei, inca mai traieste.

 

Joi, la sfarsit de februarie si inceput de 2015, magazinul lui Mincea purta greutatea aceluiasi lacat care a condamnat locul la un alt fel de destin comercial. Pe geamul prafuit al pravaliei cu rame visinii din lemn batran mancat de timp, un porumbel statea fara sa se miste, parca de plastic, in dreptul unor verzale stantate in vopsea alba, ingalbenita de vreme. Sau de vremuri Geamuri oglinzi.

CITESTE SI:

IMAGINI socante! Un fotbalist de la Rapid si-a rupt cu bataia prietena, iar apoi a fost calcat in picioare de mai multi tineri!

BOMBA in Liga 1! Rapid, la un pas sa piarda meciul cu Universitatea Cluj la masa verde! “Am trimis notificare!”

Morala povestii:

Inainte Revolutie, Mincea Geamgiul a avut nenumarate probleme cu Securitatea. Astfel, inaintea unui meci dintre Victoria (echipa securitatii) si Rapid, liderul galeriei giulestene a fost ridicat de securisti. La un moment dat, acesta a fost momit: “I-au spus sa-si schimbe echipa si sa faca galerie pentru Victoria. La schimb primea o pravalie in centru”, a povestit Florin. Mincea nici nu a vrut sa auda si le-a spus militienilor: “Eu la Rapid si la porumbei nu renunt niciodata”.